Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur.
    Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani.
    Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza informatia senzoriala.


   Autismul pare a avea o agregare familiala, sugerand existenta unui factor genetic. Deoarece persoanele cu autism pot avea o multitidine de manifestari, oamenii de stiinta cred ca ca sunt implicate mai multe gene.
   Unii experti considera, de asemenea, ca factori de mediu pot avea un rol in aparitia autismului.
   Cercetarile imagistice ale creierului arata ca persoanele cu autism au anumite anomalii in zonele cerebrale responsabile de emotie si de relationarea sociala.

 Simptomele pot fi:
- incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi varsta
- lipsa interesului in a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu alte persoane
- intarziere in vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor vorbi niciodata.
- comportament stereotip. Acesta consta in batai din palme sau in leganarea corpului. "; mesaj[3]="   Se recomanda efectuarea screening-ului copiilor pentru identificarea autismului, cu ocazia consultatiilor efectuate regulat, conform programelor de monitorizare a sanatatii copiilor. Aceasta politica ii ajuta pe medici sa identifice semnele de autism intr-un stadiu timpuriu al evolutiei.

 In cazul in care sunt descoperite urmatoarele semne ale intarzierii in dezvoltare, copilul trebuie evaluat de un specialist:
- nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu face alte gesturi pana la varsta de 12 luni
- nu spune cuvinte simple pana la 16 luni
- nu spune spontan propozitii de 2 cuvinte pana la 24 luni
- orice pierdere a achizitiei limbajului sau abilitatilor sociale la orice varsta
Copiilor cu o ruda apropiata cu autism trebuie monitorizati.

Strategiile de tratament sunt adaptate nevoilor fiecarei persoane in parte si resurselor acelei familii. Totusi, in general, copiii cu autism raspund cel mai bine la tratamentul bine structurat si specializat.
Un program care este structurat astfel incat sa ii ajute pe parinti si sa imbunatateasca aspectele de comunicare, sociale, comportamentale, adaptative si de invatare ale vietii copilului este cel mai eficient.

Pana in prezent, expertii nu au gasit inca nici o metoda de a preveni autismul.
Au persistat mult timp ipoteze care au sustinut ideea unei asocieri intre autism si vaccinurile facute in timpul copilariei. Totusi, numeroasele studii efectuate nu au reusit sa demonstreze ca ar exista o legatura intre autism si vaccinul anti rubeola, oreion si rujeola (pojar). Dar riscurile care pot apare prin nevaccinare sunt mult mai mari.